Tag the Flag este un eveniment-concurs ce urmăreşte identificarea şi promovarea locurilor şi evenimentelor mai puţin cunoscute din Sibiu şi stabilirea relaţiilor dintre bloggeri.

Detalii, download PDI si ruta: Tag The Flag, Editia 1 - Sibiu (Iustin - Pancu)

Tag the Flag este un eveniment-concurs ce urmăreşte identificarea şi promovarea locurilor şi evenimentelor mai puţin cunoscute din Sibiu şi stabilirea relaţiilor dintre bloggeri.

Detalii, download PDI si ruta: Tag The Flag, Editia 1 - Sibiu (Marius - George)

Plecarea se face din Sibiu cu transfer pana in Rasinari de unde urmam poteca care urca pe Coasta Boacii. Ajunsi sus pe coasta, vom traversa o padure de pini pana vom ajunge pe varful Fraga de unde vom avea o imagine de amsamblu cu pasunile alpine ce strajuiesc Valea Caselor.
Aici poposim pentru cateva fotografii dupa care ne continuam traseul si ajungem in Saua Apa Cumpanita. De aici putem admira soseaua ce traverseaza culmea Valarului, sosea ce face legatura intre Sibiu si Paltinis.

Dupa o bine meritata pauza ne indreptam spre urmatorul punct de popas, Poiana Tomnatec de unde in circa 1 ora ajungem in Paltinis. Ajunsi in Paltinis, vom vizita centrul Statiunii, ca apoi sa mergem la Schitul Paltinis. Transferul la Sibiu se va face cu autobuzul din Paltinis.

Durata traseului: 5,30 - 6 ore
Dificultate traseu: mediu
Diferenta de nivel: aproximativ 1170 metri.
Perioada optima parcurgere traseu: 15 aprilie- 1 noiembrie
Echipament necesar: bocanci vara, rucsac 20-30 litri, jacheta sau pelerine de ploaie, haine de schimb

Ghid montan Iulian Panescu (0726687656)
Principalele servicii oferite de mine sunt trekking-ul, drumeţia montană, schiul de toate felurile (schi de tură , schi alpin, schi extrem), alpinismul, mountainbike-ing-ul şi team building-urile.

Detalii, download PDI si ruta: Sibiu - Rasinari - Paltinis (6 ore)

O frumoasa excursie alaturi de familie si prieteni in inima muntilor Fagaras.
marcaj: cruce rosie
3-4 ore

Detalii, download PDI si ruta: Balea Lac -Balea Cascada prin valea Doamnei

Traseu pe sosea asfaltata, atentie la masini mai ales in week-end, Calea Dumbravii - Calea Rasinari.
Se trece prin Padurea Dumbrava pe langa Gradina Zoo si Muzeul Astra apoi la stanga catre Cisnadioara.
Dealul Cucului este zona cea mai inalta a traseului dar de o frumusete extraordinara.
Cisnadioara este renumita pentru biserica fortificata unde au loc diferite evenimente, festivaluri de teatru si concerte, asa ca ar fi bine sa va luati si aparatul foto.
Cisnadie e un oras linistit, cu multe spatii verzi. Merita vazuta Biserica Evanghelica.

Detalii, download PDI si ruta: Traseu cu bicicleta Sibiu - Cisnadioara - Cisnadie - Sibiu

Trasee turistice pedestre :

- Novaci – mt.Cerbu - Ranca triunghi rosu 3 h
- Baia de Fier – mt.Cerbu - Ranca triungi albastru 4 h
- Polovragi – valea Oltetului -Pertimanul triungi albastru 5 h
- Ranca – Dengherul -Ob.Lotrului triunghi rosu 6 h
- Creasta Parang . Lac Petrimanul – Rusu Petrosani banda rosie 14 h
- Creasta Parang – lac Galcescu cruce rosie 1 h
- Lainici – Piatra Argelelor - Parangu Mare punct rosu 6 h
- Polatistea – Parangu Mare triunghi albastru 6 h

Schi alpin : Ranca ,TREI partii de dificultate medie , teleschi 700 m
Schi tura /randonne – Perimetrul Ranca – Obarsia Lotrului peste 40 Km de partii
Centru de inchiriere schiuri : Ranca
Speologie sportiva : in perimetrele speologice Baia de Fier si Polovragi.
Speologie turistica :doua pesteri amenajate pentru vizitare pestera Polovragi si pestera Muierilor ,Baia de Fier
Alpinism si escalada : poligoanele pestera Muierilor - 22 trasee si Polovragi – 18 trasee
Parapanta : in poligoanele de zbor cu lansare de pe varful Papusa – 2136m si vf. Cerbu 1586m, orientare spre Sud , lungime poligon 2 – 25 km.
Cicloturism : DJ Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Crasna – Bumbesti Jiu
Mountain bike : Polovragi , Baia de Fier , Novaci , Crasna , Bumbesti Jiu
Rafting : defileul Jiului
Canyoning : defileul Jiului
Inchiriere echipament ; corturi , biciclete , echipament alpinism , echipament speologie , barci , caiace , rucsaci , etc.
Obiective turistice : manastirile Polovragi , Crasna , Lainici , biserici de lemn
Puncte de atractie :
Cheile Polovragi - fenomene carstice
Cheile Galbenului - fenomene carstice
Zona de conace Plaiul Bumbestilor
Cetatea dacica Oborul Jidovilor Polovragi
Crucile capitanului Ursache,
Fenomenele carstice cheile Galbenului ,
Cheile Oltetului ,
Sura ,
Sfinxul Lainicilor ,
Piatra Buha ,
Piatra Andreaua ,
Canionul Oltetului ,
Canionul de Nisip

Detalii, download PDI si ruta: Zona N-V Parang / Polovragi- Ch. Oltetului, Baia de Fier,Bobu, Boia , Carbunesti, Pojogeni, Pistesti, Colibasi , Musetesti, Scoarta, Curtisoara, Tg.Jiu

Încă din anul 1924 zona Pâclele Mari - Pâclele Mici a fost declarată monument al naturii fiind şi singurul loc din Europa în care pot fi văzuţi vulcani noroioşi. De altfel, România este o ţară prielnică vulcanilor noroioşi: astfel de fenomene se produc frecvent în Subcarpaţii de Curbură (în special în zona Buzăului), dar au mai fost semnalate, în ultimii 150 de ani, şi în alte locuri (lângă Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar şi în anumite zone colinare din Moldova - unde micii vulcani noroioşi erau numiţi "gloduri" sau "ochiuri de gloduri". Totuşi, formele cele mai interesante de vulcani noroioşi - şi cu dimensiunile cele mai mari - pot fi întâlnite în rezervaţia mixtă (geologică şi botanică) situată la 12 kilometri de Berca, cu o suprafaţă de aproximativ 30 de hectare (vezi photo aici şi aici).

În zona Pâclelor Mici, pe o suprafaţă de aproape 10 hectare, se află cei mai mulţi dintre vulcanii noroioşi, de forme extrem de variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Aici pot fi văzuţi vulcani deja formaţi, cu cratere în forma unor trunchiuri de con, având înălţimea între 2 şi 8 metri, iar în vârf - mici lacuri de "lavă" rece, mai exact un amestec de pământ şi apă. Aceasta pare să clocotescă, scoţând bulbuci provocaţi de gaze. Noroiul, format din solul argilos şi apa din pânza freatică, este împins continuu de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versanţii acestora, sub forma unor pârâiaşe. Aceste mici râuri negricioase se usucă treptat, modificându-se astfel în permanenţă peisajul. În acelaşi timp, se formează noi "cratere", care au la început mărimea unui nasture. Zi de zi, noroiul împins de gaze face ca aceste cratere să se mărească, întinzându-se unele către celelalte, până se unesc între ele, dând naştere astfel unor guri de vulcani cu diametre de 2 - 3 metri.
Marginile acestor cratere sunt foarte înşelătoare: deşi par solide şi sigure, numai anumite porţiuni sunt formate doar din noroi întărit, restul zonelor fiind acoperite de simple cruste sau rămânând încă umede pe direcţia lavei care se scurge încet.

La câţiva kilometri spre nord-est este situat platoul Pâclelor Mari, cu o suprafaţă de aproape 20 de hectare, numele acestuia fiind legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali aflaţi în centrul platoului. Diametrul fiecăruia dintre aceşti trei vulcani măsoară peste 100 de metri. "Poalele" vulcanilor de aici sunt foarte întinse, iar pe acestea apar mai multe cratere secundare şi limbi lungi de noroi vineţiu, adesea amestecat cu şuviţe de ţiţei. Doar câţiva copaci reuşesc să supravieţuiască - mai la depărtare de cratere - pe aceste terenuri sterpe, "inundate" de noroi şi acoperite de un strat gros de namol solidificat. Totuşi, ca prin minune, pe acest tărâm neprimitor trăiesc două plante foarte rare: Nitraria schoberi şi Obione verrucifera - după denumirea lor ştiinţifică. Sunt plante halofile (se dezvoltă într-un mediu sărat, având nevoie de săruri pentru hrană).

Tabăra de sculptură de la Măgura - unică în Europa - se întinde pe o suprafaţă de câteva hectare în zona adiacentă Mănăstirii Ciolanu, timp de 16 ani (1970 - 1985), absolvenţi ai facultăţii de arte plastice au făcut ucenicie în această zonă sculptând pietrele puse la dispoziţie de cunoscuţii cioplitori din Ciuta. Tabăra de la Magura este rodul strădaniilor depuse de autorităţile judeţului Buzău şi de Uniunea Artiştilor Plastici din România şi a avut, încă de la început, o concepţie unitară simbolică. In 1970, când a fost înfiinţată, urma să marcheze cele 16 veacuri de atestare documentară a Buzăului (376 - 1976). A fost programată ca vreme de 16 ani 16 sculptori, mereu alţii, să vină să lucreze în poienile Măgurii.
Tabăra îţi oferă şansa de a rătăci printre sute de sculpturi care de care mai ciudate sau fascinante, în funcţie de gusturi. Este imposibil să nu găseşti ceva care să îţi atragă atenţia pentru mai mult timp, absolvenţii facultăţii de arte plastice şi-au pus amprenta asupra acestei pajişti într-un mod aparte.

Mănăstirea Ciolanu este singura dintre aşezările monahale aflate în judeţul Buzău atestată documentar încă din secolul al XVI-lea. Are două biserici, situate la o distanţă de 100 de metri între ele. Aici există şi un muzeu unde pot fi admirate icoane, obiecte de cult şi veşminte religioase.
După tradiţie, mănăstirea ar fi fost ctitorită de Doamna Neaga la anul 1590, deşi alte izvoare indică drept ctitori, la anul 1568, pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu şi Dragomir Sorescu din Verneşti.
Numele acesta de Ciolanu vine, cel mai probabil, de la oasele unor sihastri care au fost descoperite în această poiană. Se pare ca aici şi-au găsit refugiul câţiva călugări scăpaţi din Bizanţul care fusese ocupat de turci, în secolul al XV-lea.
Clădirea bisericii din vale datează din 1828, fiind clădită de episcopul Chesarie al Buzăului. Biserica din deal este mai veche şi mult mai interesantă. Intrarea sobră, impozantă, căsuţele care formează incinta mănăstirii, biserica mare şi cimitirul în miniatură şi liniştea formează un tot unitar.
La Mănăstirea Ciolanu sunt adăpostite şi multe dintre icoanele realizate de Tăttărescu, nepot al lui Nicolae Teodorescu Pitarul, cel ce a zugrăvit biserica mare şi care a condus şcoala de pictură de la Buzău, pe la jumatatea secolului XIX.

Surse informatii:

• Wikipedia Vulcanii noroiosi
• Wikipedia Rezervatia Vulcanii noroiosi
• Revista TUR
• crestinortodox.ro

Detalii, download PDI si ruta: Bucureşti - Vulcanii Noroioşi - Măgura - Mănăstirea Ciolanu

De vei fi, vreodată, ispitit să treci graniţele cetăţii Sibiului, pregăteşte-te, călătorule, de lungă şedere. Ţi se vor întinde dulci capcane, mândre privelişti te vor dezmierda, vei adăsta în lungi popasuri. Până ce vei uita de tine. Dacă eşti cumva ursuz din fire, ori istoveşti degrabă, preschimbă-te călătorule. Intră în cetatea Cedoniei cu suflet surâzând.

Aşadar, mi te alături? Atunci ţine pasul.

Nu-i aşa, prietene, că oraşul meu pare a se întrupa omeneşte? Mie, la fiecare întâlnire, îmi dă puteri noi. Vei băga de seamă: e ca o suflare umedă când în tine e arşiţă, ori ca o atingere fierbinte când în tine e ger.
Treci, în pas vioi, pe lângă Hala Măcelarilor (azi Casa Artelor) şi te pomeneşti pe Podul Minciunilor . Arcuit ca un cer. Aici, stai drept şi priveşti în tine! Împrejur, case multicolore, cu faţade proaspăt zugrăvite. Ochiul tău însă ţinteşte sus, la Turnul Sfatului (foto, foto). "Marcă" a Sibiului, îl ştii deja din cărţile poştale ilustrate. Era, cândva, turn de apărare, el vestea stingerea şi începutul veghii de noapte. De aici, din vârf, vedem întreg Sibiul, iar undeva departe, în ceţuri, cohorte de emigranţi de pe Mosel şi Rin, venind să cultive pământul şi să apere hotarul de urgia cumană. Pe steagul lor, falnice slove: "ad retinendam coronam" - pentru apărarea coroanei.

Piaţa Mică, ocrotită de Turn, adăposteşte an dupa an Târgul olarilor (video). Ulcele vesele, sfeşnice grave, blidare cu şi fără blide, găinuşe gureşe glăsuind din ceramică, puşculiţe cu noroc. La ce să te uiţi mai întâi: la palmele meşterilor făurari, la truda ori la veşmintele lor? Severa ţinută săsească, port alb-negru din Sălişte. În veacul al XVI-lea, signor Giovanandrea Gromo, vremelnic trecător pe la noi, rostea vorbe netrecătoare despre femeile din partea locului: "frumoase şi oneste". Grazie, signor Giovanandrea!

Amice, dacă n-ai ostenit, să alergăm spre altă piaţă, ce nu se închide niciodată: e piaţa cu nume de jude regal - Albert Huet. Conte al saxonilor, l-a însoţit în 1596 pe Mihai Viteazu cel ucis mişeleşte. Ce mai vuiet în Piaţa Huet! Liniştit, ceremonios zvon de orgă. Din 78 de registre. De lângă paşii tăi se înalţă, atingând cerul, Catedrala Evanghelică. La temelia ei se află o bazilică romanică. Lumina soarelui trece pieziş prin vitralii, neizbutind să te însenineze. Simţi, aici, "spiritul luteranismului, cu atâtea lumeşti întretăieri, dar şi sufletul echilibrat al sasului fără mistice înclinări" (Al. Dima).
În ferula bisericii, un îngheţat mausoleu cu pietre de mormânt: iată-l pe Voievodul Mihnea-Vodă al Munteniei, tăiat de potrivnici pe treptele bisericii, la 1510. În curte, solemnă, statuia episcopului Teutsch, privind spre nepăsătorii liceeni. Dinspre biserică, pe sub bolţi, răzbate subţire sunet de flaut: "Cântă-mi din nou din Dietrich Buxtehude,/ Bătrâne cantor smuls din veacul meu!/ În turn acuma nimeni nu ne-aude,/ Stăm muţi în el doar noi şi Dumnezeu". E Radu Stanca - poetul - "mai încăpător decât o rană". Pietrele de pe caldarâm îţi întorc în auz pocnetul uşor al sandalei, coridoare de lumină se deschid spre tine. De sus, solzii ţiglelor îţi zâmbesc lucios, iar lucarnele de pe acoperişuri îţi fac - complice - cu ochiul. Dacă soarele ţi s-a furişat în sânge, poposeşte - o clipă - în răcoarea bisericii. Băncuţe liniştite, rozarii cu rugi. Rezonanţe prelungi de orgă şi fastul de palat nobiliar te vor ajuta să uiţi că afară e alt Timp.

Tic-tac-ul grăbit al ceasornicului îţi arată zelos: e tihna prânzului. Nimic mai potrivit decât să te strecori neobservat în zarva Pieţii Mari. Aici, cândva, se ţinea târg de săptămână. Carele, înşirate în faţa privirilor iscoditoare ori leneşe ale cumpărătorilor, îmbiau cu poveri de roade ale ţăranilor români şi saşi. Locuitorii oraşului, neguţători evrei, slugi, copii împieliţaţi, ţigani cu troace şi fluiere. Preţul - de nimic. Înainte cu 400 de ani, comerţul din Orient trecea prin Transilvania, de unde negustorii îşi duceau mărfurile până departe, în Germania, până la Veneţia, sus, în Polonia şi Rusia, şi prin Moldova şi Muntenia, până la Marea Neagră şi la Constantinopol. Ce vremuri, amice!

Zarva pieţii se stinge deodată. Ropotul ploii ne alungă sub streşini, prin ganguri. Tresar: aici a fost înfipt stâlpul infamiei. Aici a căzut, cu zgomot, capul comitelui von Harteneck, la 1703. Eşafoade, temniţe, arderi pe rug, scurtări de ţeste, ca în coşmarele Inchiziţiei. Marele Ring - ce martor tăcut! Vremuri de temut, când iarba uitase să mai crească în rondouri.
Cu chipul spre Piaţă, ne invită să-l privim Palatul Brukenthal, înălţat la sfârşitul veacului al XVIII-lea, primul Muzeu din istoria culturii româneşti. Edificiul baroc adăposteşte, nu fără trufie, galerii de arte frumoase, colecţii de artă bisericească, o biblioteca impresionantă. Monumentala clădire a găzduit, în sala festivă, în seara zilei de 6 iunie 1783, o reuniune cu neuitat răsunet, căci era prezent Împăratul Iosif al II-lea. În biblioteca baronului von Brukenthal, tăifăsuiesc înţelept, legate în marochin, tomuri aurite: Goethe, Schiller, Herder, Voltaire (70 de volume), un comentariu teologic al lui Toma d'Aquino (1469). Celebra pinacotecă a baronului - cât dor de duh vienez, care-i tulburase tinereţea! Lucas Cranach, Hans Memling, Jan van Eyck, Peter Bruegel cel Tânăr, Jacob Jordanes, dar şi Johann Martin Stock (născut la Sibiu în 1742 şi mort la Sibiu, în 1800), autorul portretelor celor trei: Horia, Cloşca şi Crişan ("tumultus rusticani valachorum in Transilvania excitati author"), cu care a fost contemporan.

Lângă Palat, Casa Albastră din Piaţa Mare. Încă de la jumătatea veacului al XVIII-lea, spectacolele dramatice animaseră burghezimea oraşului. Pe la 1786-1783, aici aveau loc reprezentaţiile teatrale.

Eşti toropit, prietene? Mai trage-ţi sufletul.

Paşii se îndreaptă, necălăuziţi, spre edificiul - în stil gotic - al Primăriei Vechi (actual Casa Altemberger - Muzeul de Istorie). Clădirea a fost construită în ultimele decenii ale secolului al XV-lea de Thomas Altemberger, jude regesc şi primarul oraşului, devenind proprietatea Sibiului de la 1545. Grădina din spatele Primăriei era, altădată, (până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea), loc de tortură a condamnaţilor. Purta un sumbru nume: grădina martirilor.
Trag clopotele la Mitropolie. E slujbă. Însoţeşte-mă. Smereşte-te, prietene, căci viaţa e deşertăciune. Mitropolia a fost durată la 1906, pe locul vechii capele greceşti. Are înfăţişarea Sfintei Sofia din Constantinopol. S-a desăvârşit, astfel, gândul Mitropolitului Andrei Şaguna: "... alesul lăcaş al Domnului consfinţeşte stăpânirea ortodoxă şi românească a Sibiului" (Al. Dima). Vocaţii ziditoare.
Aflat aici, dragă prietene, nu ocoli redacţia celei mai vechi "foi" din Sibiu: "Telegraful român" (1853), înfiinţată de Andrei Şaguna (info). În 1884, sub conducerea lui Ion Slavici, tot la Sibiu, apărea "Tribuna". Paşii tăi vor cunoaşte sfiala, urcând pe strada Mitropoliei: pe aici au trecut Avram Iancu, Nicolae Bălcescu. Barbaţii neamului acesta. Să ne pătrundem de istorie!

Deodată, un frison mă dezmeticeşte. Mă pomenesc în marginea parcului desprins de Corso - Palatul "Asociaţiunii", (azi ASTRA), vegheat de statuia furtunosului Bariţiu. După biserică, "ASTRA" era cea mai importantă instituţie naţională a românilor din Transilvania: tipărea cărţi de învăţătură pentru popor, pregătea prelegeri, susţinea o şcoală de fete cu internat, împărţea burse pentru elevi şi studenţi, patrona revista "Transilvania". Documente şi scrisori vechi îi sporesc valoarea. Slovele unor oameni de seamă: Andrei Şaguna, Avram Iancu, Timotei Cipariu, Gheorghe Bariţiu, I.L. Caragiale, Şt. O. Iosif ne trimit din nou la şcoală, în banca întâi.
Cu sfiala învăţăcelului, rememorez numele celor care au întemeiat în 1943 Cercul Literar de la Sibiu: Ştefan Augustin Doinaş, Ion Negoiţescu, Cornel Regman, I.D. Sârbu, Nicolae Balota, Ovidiu Cotruş, Radu Enescu şi Radu Stanca, iniţiator al atmosferei de remarcabilă efervescenţă artistică şi spirituală. "Pe unde trec poeţii, răsar în urmă flori" - e gândul liric, din "Divertisment" al lui Radu Stanca. Blazonul său: "Zambila-n piept, tristeţea şi Sibiul" ...

Lumina amiezii ne abate paşii spre Zidul cetăţii cu cele trei turnuri de apărare. Ziduri prăbuşite peste falnica - altădată - cetate. Ochiul se plimbă în neştire, pipăie urmele celor 39 de turnuri care înconjurau în 1700 oraşul. Ziduri întărite, porţi, fortăreţe - asta frământa nopţile edililor până în veacul al XVIII-lea. Breslele, când nu trudeau, se luptau: Turnul Dulgherilor, Olarilor, Archebuzierilor. Meşteşuguri şi arme. Poate de aceea Papa Eugen al IV-lea a numit Sibiul "Oraşul Roşu" - temuta cetate de apărare a creştinismului împotriva Semilunei. "Oraşul nu ar putea fi cucerit decât prin foame sau prin nepăsarea cetăţenilor" - acestea sunt cuvintele, cu rost de "memento", ale lui Nicolaus Olahus, care se năştea la 1493.

"Atâta cer şi totuşi nu mi-e destul atât!" spunea Radu Stanca. Hai să pătrundem, amice, în foaierul Teatrului vechi (Sala Thalia). Zidit în rotonda turnului de fortificare, teatrul orăşenesc era altar artistic al Transilvaniei de acum un veac şi mai bine. A ars. Mistuit, în iarna lui 1949, de flăcări nepăsătoare, şi nu de arşita inimii actriţelor.

O pornim din nou către Piaţa Mare şi ajungem la faimosul Colegiu "Gheorghe Lazăr", stăruind aici din 1898. La orele de literatură se abureau ferestrele de atâta bucurie. La orele de geometrie - suferinţă fără leac. Desenam cercuri, haşuram unghiuri, coloram totul, memoram - nimic…

Mă tem, prietene, că nu vei pricepe îndeajuns de ce îţi înşir toate astea. De Sibiu mi-e dor chiar şi atunci cand îl cutreier.
E prea plin ulciorul, bea şi tu!
De ce eşti descumpănit, ridică-ţi privirile către văzduh. Numai să pricepi - întrucâtva - mersul norilor, vămile paserilor, liniştea. În fotografii zâmbindu-ţi de-atât de departe, te socoţi exilat. Dar oraşul te cucereşte treptat, păstrându-te pentru totdeauna. Orgolios, Sibiul se doreşte gazdă de viaţă lungă, precum vinul bun (tururi virtuale).

Iar tu fii fericit, trecătorule !

Prelucrare dupa "Scrisoare tandră către un călător grăbit", Doina Florea in "Sibiu - ghid cultural-turistic", dr. A. Avram, V Crisan, editia a II-a, ed. FF Press Bucuresti, 1998

Detalii, download PDI si ruta: Pasi prin Cetatea Cedoniei (Sibiu)